PRIETENI PE VIATA !

Cine nu ar putea iubi un "ghemotoc" zburdalnic, cu blăniţă, codiţă, cu botic cald şi umed? Animăluţele sunt nişte fiinţe atât de drăgălaşe, care nu vorbesc, dar sunt alături de noi în momentele grele, încât ne ataşăm de ele fără să vrem.

Este dovedit faptul că interacţiunea cu animalele ne ajută să fim mai sociabili, încrezători şi plini de viaţă, deoarece  acestea  ne aduc mereu bucurii şi ne îmbogăţesc viaţa de fiecare dată când se află în prezenţa noastră. Dacă petrecem mult timp alături de animăluţele de companie o să observăm că, iubindu-ne, ele ne învaţă să fim la rândul nostru iubitori şi buni.

Un animal poate fi privit ca un prieten în adevăratul sens al cuvântului: unul cu care să ne jucăm, care ne susţine  şi ne apără de pericol, unul care ne ascultă şi ne îndrumă spre drumul bun al vieţii. De aici, cea mai potrivită expresie atribuită animăluţelor de companie: " cel mai bun prieten al omului".

De mică am crescut în prezenţa animalelor şi am învăţat să am grijă de ele, să observ cum de fiecare dată ele erau tot mai pline de viaţă, jucăuşe şi afectuoase. Copiii mici se ataşează cel mai repede de animăluţe, deoarece ei descoperă un partener de joacă pe care îl îndrăgesc imediat, devenind de nedespărţit. Alături de un animăluţ, copilul va creşte ca fiind o persoană responsabilă şi cu încredere în sine, va creşte alături de un prieten drag.

 De asemenea, copilului îi va fi mai uşor să înţeleagă cum se naşte şi cum se moare.  Copilul vede în animalul de casă un membru al familiei şi nu se pune problema că-i va face  rău animăluţului sau ca o să îi fie frică de el, sau invers. Aşa că nu aveţi de ce să vă temeţi dacă aveţi copii mici şi un câine în casă, copilul va avea mereu cu cine să se joace şi îl puteţi lăsa oricând singur în cameră cu acesta, ştiind că este pe mâini (sau lăbuţe) bune.

  Desigur, trebuie să ţinem cont de igiena animalului de casă - vaccinare, deparazitare şi controale medicale periodice, să fie periat etc, pentru a nu pune în pericol sănătatea copilului, dar şi a noastră. Este important ca animăluţul să fie spălat periodic dacă stă mereu în preajma copilului.

 Iubirea pentru animăluţele noastre înseamnă şi responsabilitate faţă de ele: din clipa în care dorim să aducem un animăluţ în casă, trebuie să fim siguri că putem să îi oferim hrana necesară, un loc pentru dormit (în cazul în care nu vrem să doarmă în acelaşi pat cu noi) şi, mai ales, condiţii de igienă. Dacă animăluţul este sănătos şi în siguranţă, noi suntem fericiti.

Din nefericire, există şi oameni care înrăutăţesc viaţa animalelor, vătămându-le şi ignorându-le, oameni care nu acceptă că un animal poate să schimbe pe cineva într-o persoană mai bună. Deşi iubitori de animale, după cum îşi spun, trec pe stradă fără să observe cum un câine este lovit cu piciorul de un vânzător din piaţă sau cum o pisică tremură de frig în timp ce aşteaptă să-i mai arunce cineva nişte resturi de mâncare de la balcon, de exemplu, fără să arate puţină milă şi să facă ceva în legatură cu asta.

 Schoppenhauer a spus ceva înţelept: „compasiunea faţă de animale este intim legată de bunătatea caracterului şi se poate afirma cu siguranţă că cel crud faţă de animale nu poate fi un om bun“.

Toată lumea se grăbeşte şi are mereu ceva de făcut, dar dacă în timpul pe care îl pierdem schimbând canale la tv putem salva un animăluţ, o să ne apreciem mai mult ştiind că am făcut un bine. Nu toţi se gândesc că un animăluţ pe care îl pot ajuta şi îngriji poate să le aducă o bucurie prin simplul fapt că işi freacă boticul de bărbia ta sau că dă din codiţă când ai sosit acasă.

 De exemplu, atunci când mângâi o pisică, te eliberezi de orice stres şi te afli într-o stare de linişte si relaxare, pe care o simte şi ea atunci când doarme. Ceea ce simţim atunci când ne îmbrăţişăm animalele, sau când ne aflăm doar în preajma lor, este echivalent cu sentimentul de bucurie pe care îl simţim când ne petrecem timpul alături de prietenii dragi, ceea ce ne poate ajuta să nu ne mai simţim singuri şi deprimaţi.

 Un alt fapt pe care multi îl ştiu – mai ales persoanele bătrâne sau bolnăvicioase – e că animalele ştiu într-un mod misterios când pe noi ne doare ceva. Ca să ne aline suferinţa şi durerea, ele(mai mult pisicile) se aşază pe zona problemă, încălzind-o, făcând astfel să treacă durerea.

Daca animalele se pot ataşa atât de uşor de noi chiar şi atunci când suntem răi cu ele,  putem să facem acelaşi lucru: iubindu-le şi acordându-le atenţie. Iar dacă deja aveţi un animăluţ de casă, să fiţi siguri că işi arată aprecierea şi afecţiunea printr-o singură privire.

Iubeşte  animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară şi bucurie netulburată.