TWILIGHT
(AMURGUL) - 2008

Regia: Catherine Hardwicke
Scenariul: Melissa Rosenberg, Stephenie Meyer
Locaţii de filmare:: 218 Rim Drive, Washougal, Columbia River Gorge, Washington, USA
Compania producătoare: Goldcrest Pictures

Cred că acesta este cel mai bun film de dragoste realizat în 2008. Când am auzit prima oară cam despre ce ar fi vorba, nu am fost impresionată. Nu e primul film cu vampiri pe care l-am văzut, dar este primul care m-a emotionat mult. La început am crezut că o să fie jucat superficial, dar m-am înşelat. Mereu m-au atras filmele cu vampiri, vârcolaci, monştri, mai ales dacă includeau o poveste de dragoste.

Ţin minte că, după ce l-am văzut prima oară, m-am gândit câteva zile la el. Întotdeauna am considerat că scenele romantice sunt cel mai greu de interpretat. E nevoie de talent şi de încă  „ceva” ca să reuşeşti să transmiţi emoţie celui ce te priveşte. Cu atât mai mult cu cât nu eşti singur pe scenă, ai un partener şi trebuie să vă „potriviţi” ca scena să iasă cât mai bine. Lui Robert şi lui Kristen le-a ieşit foarte bine. Oricât de bine realizat ar fi un film şi indiferent de cât de frumoasă şi de interesantă ar fi povestea lui, dacă nu există o anumită legătură între actorii principali, filmul nu e complet.

Nu ştiu cum vi s-a părut vouă, fiecare are gusturile lui şi percepe diferit exteriorul, dar mie, personal, mi-a plăcut mult Twilight. Pentru că mi-a transmis ceva mai multe lucruri decât au făcut-o multe din filmele vizionate. Poate şi pentru că sunt fată şi fetele se dau mereu în vânt după poveşti de dragoste siropoase, să zicem.

Twilight prezintă o poveste de dragoste. Una mai neobişnuită dintre un vampir (Edward Cullen) şi un om (Isabella Shawn). La început, mi-a amintit de tipicele filme americane, în care ea, o tipă tăcută şi retrasă, se mută într-un alt oraş, în cazul de faţă, pentru a locui cu tatăl său. Şcoală nouă, oameni noi, fata se îndrăgosteşte de cel mai tare şi inaccesibil tip din liceu. Acesta la rându-i se îndrăgosteşte de ea, îi mărturiseşte că este vampir şi până la urmă decid să fie împreună. Şi cum era normal, încep să apară şi nişte întâmplări care le pun dragostea la încercare.

Nu m-am hotărât încă dacă o să citesc şi cărţile sau doar aştept continuările filmului. Mulţi zic că ar fi mai frumoase şi mi se pare normal. Au fost multe detalii care mi-au plăcut la film, dar cel mai tare e faptul că au rămas împreună la sfârşit. Nu a murit niciunul, nu i-a despărţit nimeni, a învins iubirea.

Cei cărora li se părea mai mişto să aibă un final trist, dramatic, au o problemă. Iubirea trebuie să fie perfectă.

P.S.  V-aţi întrebat vreodată: dacă aţi putea trăi pentru totdeauna, pentru ce aţi trăi?