editorial
Spune ce simţi
Obiectiv vorbind, parfumul cu care m-a cucerit nu miroase chiar atât de bine. E interesant, senzual, rafinat, dar există altele şi mai bune. Îl adulmecam cu plăcere maximă, aflând, datorită lui, pe unde a trecut, dar nu am mai auzit pe nimeni altcineva să îl laude.
Obiectiv vorbind, baclavaua pe care am gustat-o acum câţiva ani şi a cărei primă înghiţitură mi-a dat senzaţii mai intense decât orice altceva am mâncat vreodată, era o banală prăjiturică turcească făcută, probabil în grabă şi fără prea multă atenţie, într-o cofetărie românească. Baclavalele adevărate, gătite în Turcia după reţeta tradiţională, trebuie să fie capodopere ale artei culinare, mult mai gustoase.
Obiectiv vorbind, strălucirea zăpezii într-o zi de iarnă, care îmi place atât de mult, nu e chiar cea mai plăcută senzaţie. Ba chiar, dacă stau să mă gândesc bine, e prea puternică şi, dacă o priveşti prea mult, rişti să orbeşti. Pe urmă, zilele senine de iarnă sunt şi cele mai friguroase. Dacă stai prea mult admirând peisajul, îngheţi.
Obiectiv vorbind, Ea nu este nici cea mai frumoasă, nici cea mai deşteaptă femeie din lume. Nici nu se compară cu Monica Belucci, nici nu a scris vreun tratat de filozofie, nici nu provoacă accidente de maşină pe unde se arată.
Obiectiv vorbind, rockul e departe de armonia şi claritatea muzicii clasice. Iar pe anumite fragmente, melodiile Metallica sună ca urletul unui handicapat mintal care aruncă pe scări zeci de aparate electronice. Cum să îţi placă să asculţi aşa ceva?
Obiectiv vorbind, îmi pierd timpul scriind despre obiectivitate, în loc să fac ceva util, de exemplu să îmi cultiv relaţiile cu cei care m-ar putea ajuta pe viitor, sau să mă gândesc cum să devin mai eficient la serviciu.
Obiectiv vorbind, numai un dobitoc poate să se conducă după intuiţie, atunci când raţiunea şi toţi cei din jur îi spun, îi de-mon-strea-ză, că greşeşte şi că se comportă ca un copil de trei ani.
Subiectiv vorbind, m-am săturat de atâta obiectivitate. Parfumul acela e singurul care mă face să vibrez, nu am savurat niciodată vreo prăjitură aşa cum am trăit, am celebrat acea baclava, îmi place să risc să orbesc uitându-mă la zăpadă, o prefer pe Ea oricărei actriţe, filosoafe sau gheişe, vreau să urlu pe Sad but True, şi nu să aplaud Sonata lunii, fac de fiecare dată ce îmi place şi mă conduc mereu după ce cred.
Viaţa mea e, din punct de vedere obiectiv, un lung şir de alegeri greşite. Dar tot ce am făcut, fiecare prostie condamnată de părinţi, prieteni, cunoscuţi, specialişti sau simpli băgători în seamă, a fost a mea. Şi, ca urmare, spre deosebire de toţi aceşti sclavi ai obiectivităţii, Eu sunt, pentru că eu fac şi spun ceea ce simt.
Încearcă şi tu!
Spune ce simţi!