POVESTIRI ZEN ŞI DAO

Cărţi
A fost odată un cunoscut filosof şi învăţat care s-a dedicat studiului zen timp de mulţi ani. În ziua în care în sfârşit a atins starea de iluminare, şi-a luat toate cărţile afară, în curte, si le-a ars.

Visând
Odată, marele maestru taoist, Chuang Tzu, a visat că era un fluture ce zbura ici şi colo. În vis nu era conştient de individualitatea sa ca om. Era doar un fluture. Deodată, se trezi, văzându-se întins, din nou ca om. Apoi se gândi:
- Înainte am fost un om ce visa că era fluture sau acum sunt un fluture care visează că este om?

Încă viu
Împăratul îl întrebă pe maestrul Gudo:
- Ce i se întâmplă unui om iluminat după moarte?
- De unde să ştiu eu? răspunse Gudo.
- Pentru că eşti un maestru, replică împăratul.
- Da, zise Gudo, dar nu unul mort.

  Minte mişcătoare
Doi oameni se certau pentru un steag legănându-se în vânt.
- Este vântul care se mişcă, începu primul.
- Ba nu, este steagul cel care se mişcă, susţinu al doilea.
Un maestru zen, care se plimba prin apropiere, auzi polemica dintre cei doi şi interveni:
- Nici steagul şi nici vântul nu se mişcă, ci mintea este cea care mişcă.

Cunoscând peştii
Într-o zi, Chuang Tzu şi un prieten al său se plimbau pe malul unui râu.
- Priveşte peştii care înoată, spuse Chuang Tzu, se simt bine împreună.
- Nu eşti peşte, răspunse prietenul său. Aşa că nu poţi ştii dacă ei se simt bine împreună.
- Nu eşti în locul meu, zise Chuang Tzu. Aşa că, cum poţi ştii că eu nu ştiu că peştii se simt bine împreună?

Va trece
Un elev se duse la maestrul său şi îi spuse:
- Meditaţia mea este oribilă! Ori sunt foarte neatent, ori mă dor picioarele, ori adorm tot timpul. Este cumplit!
- Va trece, răspunse profesorul.
O săptămână mai târziu, elevul se întoarse la profesorul său.
- Meditaţia mea este minunată! Sunt atât de conştient, atât de liniştit, trăiesc! Este
nemaipomenit!
- Va trece, răspunse profesorul din nou.

Muncind din greu
Un elev a mers la profesorul său de arte marţiale, mărturisindu-i:
- Sunt devotat învăţării artelor marţiale. Cât timp îmi va lua ca să stăpânesc această învăţătură?
Profesorul i-a răspuns cu seninătate:
- Zece ani.
Impacientat, elevul continuă:
- Dar vreau să învăţ mai repede. Voi munci din greu, voi lucra în fiecare zi, zece sau mai multe ore pe zi dacă este nevoie. Cât timp îmi va lua atunci?
Profesorul cugetă puţin, apoi răspunse:
- Douăzeci de ani.

Purtat de val
O poveste taoistă povesteşte că un bătrăn a căzut accidental în apele repezi ale unui râu ce ducea spre o cascadă periculoasă, privitorii temându-se pentru viaţa lui.
În mod miraculos, acesta ajunse viu şi nevătămat la baza cascadei. Oamenii îl întrebară cum reuşise să supravieţuiască.
- M-am acomodat apei, nu apa mie, explică el. Fără să mai stau pe gânduri, mi-am îngăduit să mă las şlefuit de ea. Scufundându-mă în vârtej, am ieşit odată cu vârtejul. Aşa am reuşit să supravieţuiesc.  

Obsedant
Doi călugări, care călătoreau, ajung la un râu, unde întâlnesc o tânără. Fiindu-i teamă de curenţii din apă, aceasta îi întrebă dacă ar putea fi dusă pe celălalt mal al râului. Unul dintre călugări ezită, însă celălalt o luă imediat pe umerii săi, o trecu râul, punând-o pe celălalt mal. Tânăra îi mulţumi şi se depărtă. În timp ce îşi continuară călătoria, unul dintre călugări rămase gânditor şi preocupat. Neputând să păstreze tăcerea, zise:
- Pregătirea nostră spirituală ne învaţă să evităm orice contact cu femeile, însă tu ai luat-o pe aceea pe unerii tăi!
Celălalt călugăr răspunse:
- Am lăsat-o pe celălalt mal, dar tu o mai porţi încă pe umerii tăi.

Vom vedea
Iată povestea taoistă a unui bătrân fermier care îşi lucrase pământul timp de mulţi ani.
Într-o zi, calul său fugi. La aflarea veştii, vecinii săi veniră în vizită.
- Ce ghinion! ziseră ei cu compătimire.
- Vom vedea, răspunse fermierul.
În dimieaţa următoare, calul se întoarse, aducând cu el trei cai sălbatici.
- Minunat! Exclamară vecinii.
-  Vom vedea, răspunse bătrânul.
În ziua următoare, fiul său încercă să călărească unul dintre caii neîmblânziţi şi îşi frânse piciorul. Vecinii veniră din nou pentru a-şi arăta solidaritatea.
- Vom vedea, răspunse fermierul.
Peste două zile, reprezentanţii militari au venit în sat pentru a-l lua pe tânăr în armată. Văzând că piciorul fiului era rupt, nu l-au mai recrutat. Vecinii l-au felicitat pe fermier pentru felul în care se rezolvaseră lucrurile.
- Vom vedea, spuse fermierul.

Trecător
Un cunoscut profesor spiritual ajunse la poarta principală de la palatul regelui. Nici una dintre gărzi nu încercă să-l oprească, în timp ce acesta intră, îndreptându-se spre locul în care regele însuşi stătea pe tron.
- Ce doreşti? întrebă regele, de îndată ce îl recunoscu pe vizitator.
- Un loc pentru a dormi în acest han, răspunse profesorul.
- Dar acesta nu este un han, explică regele, este palatul meu.
- Pot întreba în posesia cui a fost acest palat înaintea Măriei tale?
- Tatăl meu care e mort acum.
- Şi cine l-a avut înaintea lui?
- Bunicul meu. Şi el e mort.
- Şi despre acest palat, în care oamenii trăiesc pentru scurt timp şi apoi pleacă, te-am auzit spunând că NU este un han?

Când eşti obosit
Într-o zi, un elev îl întrebă pe profesorul său:
- Maestre, ce este iluminarea­?
Maestrul răspunse:
- Când ţi-e foame, mănâncă! Când eşti obosit, culcă-te!