MORALĂ SUBIECTIVĂ – MORALĂ OBIECTIVĂ
(FRAGMENT DIN RENCONTRES AVEC DES HOMMES REMARQUABLES DE G.I. GURDJIEFF)

Georges Ivanovitch Gurdjieff (1866? - 1949) a fost un mistic de origine greco-armeană, întemeietorul „Institutului pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului”. Începând cu anul 1922, el şi-a desfăşurat activitatea la Fontainebleu, lângă Paris. Orientarea spirituală întemeiată de el, cunoscută în general ca „a patra cale“, porneşte de la ideea că omul obişnuit îşi petrece viaţa inconştient, în „somn“, la voia întâmplării şi a accidentului. Scopul fiecăruia dintre noi ar trebui să fie ieşirea din această stare şi accederea la stări superioare de conştiinţă, în care să începem să trăim în adevăratul sens al cuvântului. Doctrina sa este sintetizată în trilogia intitulată „Despre tot şi toate”, care cuprinde trei serii: „Povestirile lui Belzebuth către nepotul său”, „Întâlniri cu oameni remarcabili” şi „Viaţa nu este reală decât atunci când «Eu sunt»“. Gurdjieff şi-a transmis învăţăturile şi prin intermediul muzicii şi al dansurilor sacre, dar îndeosebi în mod direct, în cadrul Institutului de la Castelul Prieure din Fontainebleu. Fragmentul redat aici face parte din al doilea volum al trilogiei, „Întâlniri cu oameni remrcabili”, capitolul intitulat „Bogacevski”.

Încă de când era la Kars (1), aşteptându-şi hirotonisirea, Bogacevski mi-a expus o concepţie foarte originală despre morală.

Mă învăţa că pe pământ există două morale: una obiectivă, stabilită de viaţă de mii de ani, şi alta subiectivă, specifică indivizilor izolaţi, ca şi unor întregi naţiuni, imperii, familii, categorii sociale, etc.

„Morala obiectivă – mi-a spus într-o zi – se întemeiază ori pe viaţă, ori pe poruncile pe care Dumnezeu însuşi ni le-a dat prin vocea profeţilor săi. Încetul cu încetul, ea devine în om principiul constitutiv a ceea ce numim conştiinţă care, la rândul său, susţine morala obiectivă. Morala obiectivă nu se schimbă niciodată, poate doar ca, în timp, să îşi piardă din importanţă. În ceea ce priveşte morala subiectivă, invenţie omenească, este o concepţie relativă, diferită pentru fiecare om, diferită în fiecare loc, şi întemeiată pe o înţelegere a binelui şi răului specifică unor anumite epoci.”

„De exemplu, aici, în Transcaucazia, dacă o femeie nu îşi acoperă faţa, dacă vorbeşte cu invitaţii, toată lumea o consideră indecentă, necioplită, lipsită de educaţie. În Rusia, dimpotrivă, dacă o femeie îşi permite să-şi acopere faţa, nu îşi întâmpină invitaţii şi nu întreţine conversaţii cu ei, toată lumea o consideră prost crescută, grosolană, neprietenoasă şi aşa mai departe.”

„Un alt exemplu. Aici, la Kars, dacă cineva nu merge la hammam (2) o dată pe săptămână sau măcar o dată la două săptămâni, apropiaţii săi îl vor detesta, vor avea faţă de el un sentiment de dezgust şi chiar vor crede că se simte rău, ceea ce poate să nu fie adevărat. Dar, astăzi, la Sankt Petersburg este invers: dacă cineva merge la hammam este considerat lipsit de educaţie, înapoiat, bădăran. Şi, dacă, totuşi, vrea să meargă, el se ascunde, astfel încât nimeni să nu-i poată reproşa lipsa de civilizaţie.”

„Ca să te fac să înţelegi mai bine relativitatea noţiunilor de morală şi onoare, îţi voi da ca exemplu două evenimente care au avut loc săptămâna trecută la Kars în mediul ofiţerilor şi care au avut un oarecare răsunet.”

„Primul este judecata locotenentului K.; al doilea, sinuciderea locotenentului Makarov.

Locotenentul K. a fost adus în faţa tribunalului pentru că l-a pălmuit pe cizmarul Ivanov atât de violent, încât acesta şi-a pierdut ochiul stâng. Tribunalul l-a achitat, ancheta dovedind că Ivanov îl deranjase pe locotenentul K. şi răspândise vorbe jignitoare despre el. ”

„Foarte interesat de această poveste, m-am hotărât, fără să ţin cont de rezultatele anchetei, să merg eu însumi să văd familia nefericitului şi să vorbesc cu prietenii săi, pentru a afla adevăratele motive ale comportării locotenentului K. ...”

 „Am aflat că acesta din urmă îi comandase lui Ivanov o pereche de cizme, apoi încă una, apoi încă una, promiţând să plătească pe 20 ale lunii, când îşi primea solda. Locotentul nu i-a adus banii pe 20 şi Ivanov a mers să-i ceara datoria. Ofiţerul i-a promis că-i dă a doua zi. A doua zi a amânat pentru ziua următoare. Pe scurt, mult timp l-a tot amânat pe Ivanov. Şi Ivanov revenea în fiecare zi, pentru că acea datorie reprezenta pentru el o sumă foarte mare, era aproape tot ce avea, economiile pe care soţia sa, spălătoreasă, le pusese de o parte, bănuţ cu bănuţ, de-a lungul anilor şi le cheltuise pe materialele necesare pentru cizmele ofiţerului.”

„De altfel, cizmarul Ivanov continua să îi ceară banii pentru că avea şase copii de hrănit. Insistenţa lui Ivanov a sfârşit prin a-l obosi pe ofiţer.

Mai întâi şi-a pus ordonanţa să spună că nu este acasă; apoi l-a gonit pur şi simplu, ajungând chiar să-l ameninţe că-l aruncă în închisoare. În cele din urmă, i-a poruncit ordonanţei sale să îl cotonogească bine dacă va îndrăzni să revină.”

„Când Ivanov a apărut, ordonanţa, o fire miloasă, în loc să-l snopească în bătaie, cum i se comandase, a încercat să-l convingă prieteneşte să nu-l mai deranjeze pe Înălţimea Sa. Aşa că l-a invitat la bucătărie să stea de vorbă.

În timp ce Ivanov se aşeza pe scaun, ordonanţa a început să jumulească o gâscă pentru grătar.

Văzând asta, Ivanov nu s-a putut abţine să remarce: „Aşadar, domnii aceştia mănâncă în fiecare zi gâşte fripte, dar nu-şi plătesc datoriile şi, în acest timp, copiii mei mor de foame”.

„În aceeaşi clipă, locotenentul K. intră, din întâmplare, în bucătărie. Auzind aceste cuvinte, s-a înfuriat atât de mult încât a luat de pe masă o sfeclă de zahăr foarte mare şi l-a lovit pe Ivanov drept în faţă cu atâta brutalitate, încât acestuia i-a sărit un ochi.”

„Al doilea eveniment este, ca să zic aşa, inversul primului: locotenentul Makarov s-a sinucis pentru că nu-şi putea plăti datoria pe care o avea la un oarecare căpitan Maşvelov.

Trebuie spus că Maşvelov, jucător de cărţi înveterat, este considerat de toată lumea un şarlatan. Nu trece o zi fără ca el să nu cureţe pe cineva de bani la un joc de cărţi; este evident că trişează.

Acum câteva zile, la liturghie, locotenentul Makarov a jucat o partidă cu mai mulţi oficiali, printre care şi Maşvelov, şi, nu numai că şi-a pierdut toţi banii pe care-i avea, ci şi o sumă pe care o împrumutase de la Maşvelov, promiţând să i-o înapoieze în trei zile.

Deoarece era o sumă destul de mare, locotenentul Makarov nu a putut să facă rost de bani la timp. Şi, pentru că nu îşi putea ţine cuvântul, a considerat că este mai bine să moară decât să îşi terfelească onoarea de ofiţer.”

„Ambele evenimente au aceeaşi origine: datoriile. Dar dacă unul dintre ofiţeri îşi chiorăşte creditorul, celălalt din acelaşi motiv, se sinucide. De ce? Pur şi simplu pentru că Makarov ar fi fost condamnat de anturajul său dacă nu i-ar fi plătit datoria trişorului Maşvelov. Cât despre cizmarul Ivanov, chiar dacă toţi copiii i-ar fi murit de foame, asta era în ordinea lucrurilor. La urma urmei, codul de onoare al unui ofiţer nu cuprinde obligaţia de a-şi plăti datoriile unui cizmar!

Îţi repet că, în general, dacă astfel de incidente se petrec printre adulţi, este pentru că în timpul copilăriei, la vârsta când viitorul om este încă în formare, li s-a împuiat capul cu tot felul de convenţii, împiedicând astfel Natura să dezvolte progresiv în ei conştiinţa morală pe care strămoşii noştri au reuşit să o formeze de câteva mii de ani, luptând chiar împotriva genului acesta de convenţii.”

Bogacevsky mă îndemna adesea să nu adopt vreuna din convenţiile lumii în care trăiam sau orice altă convenţie.

El spunea:
„Convenţiile de care eşti plin sunt cele care constituie morala subiectivă. Dar o viaţă adevărată presupune o morală obiectivă, care nu poate izvorî decât din conştiinţă.”

„Conştiinţa este la fel peste tot; aici este la fel ca la Sankt-Petersburg, în America, în Kamceatka sau în insulele Solomon. Astăzi eşti aici, dar mâine poţi fi în America. Dacă ai o adevărată conştiinţă şi dacă îţi trăieşti viaţa în conformitate cu ea, oriunde ai fi, totul îţi va merge bine.”

„Tu eşti încă foarte tânăr. Nici măcar nu ai intrat încă în viaţă. Cu atât mai rău dacă se spune despre tine că eşti prost-crescut; nu contează că nu ştii să faci o reverenţă, să vorbeşti despre anumite lucruri aşa cum se obişnuieşte să se vorbească, cu condiţia ca la vârsta adultă, când îţi vei începe într-adevăr viaţa, tu să ai o conştiinţă adevărată, adică însăşi baza unei morale obiective.”

„Morala subiectivă este o concepţie relativă; dacă te pătrunzi de concepţii relative, când vei fi mare, întotdeauna şi peste tot îi vei judeca pe ceilalţi şi vei acţiona după punctele de vedere şi noţiunile convenţionale pe care le vei dobândi.”

„Nu trebuie să înveţi să te conformezi la ceea ce persoanele din anturajul tău consideră că este bine sau rău, ci să acţionezi în viaţă după cum îţi dictează conştiinţa.”

„O conştiinţă care s-a dezvoltat liber va şti întotdeauna mai mult decât toate cărţile şi toţi profesorii luaţi împreună. Dar, atâta timp cât propria ta conştiinţă nu este încă pe deplin formată, trăieşte după porunca domnului nostru Iisus Hristos: Nu face nimănui ceea ce nu ai vrea să ţi se facă ţie.”

Părintele Evlissi, care acum este foarte bătrân, este unul dintre puţinii oameni de pe pământ care a ajuns să trăiască aşa cum dorea pentru noi toţi Dumnezeiescul Nostru Domn Iisus Hristos.

NOTE :
(1) - Localitate în nord-vestul Turciei actuale (n.t.) ;
(2) - Baie tradiţională turcească. (n.t.).